Scurta istorie a difuzarilor radio si tv.

history-of-tv-2-lg

Linia Budapesta
In anii 1880 – 1890 sistemul de telefonie Hirmondo (cablu) din Budapesta a transmis programe de divertisment prin liniile telefonice. Ei au angajat persoane cu “voci sonore” care sa citeasca stirile. Un sistem similar a fost infiintat si la Newark, NJ in 1912. Pana la 14 ore de programe care prezentau si rapoarte de pe piata bursiera. Desigur ca FR nu a fost implicat, dar difuza un “program” receptionat de diferite persoane si locatii.
O alta operatiune de pionierat a fost Compania Telefonica del Plata, care deservea cateva sute de abonati din Buenos Aires in 1883.

Samuel Morse
Samuel Morse era de fapt zugrav de profesie, dar in 1843 a primit o subventie de la Congresul SUA pentru a construi prima linie de telegraf pe distanta mare.Linia pornea din capitala statului si ajungea in Baltimore,Maryland, si avut mare succes.


Dr.Mahlon Loomis

Treizeci de ani dupa Morse, un dentist pe nume Mahlon Loomis a incercat sa convinga Congresul sa finanteze alt proiect.Loomis a propus sa conceapa si sa testeze un sistem fara fir pentru a transmite semnale telegrafice pe calea aerului direct din SUA in Elvetia. Congresul a refuzat finantarea.
Lui Loomis i s-a acordat numarul de patent SUA 129.971 pe 30 iulie 1872, pentru “un nou mod imbunatatit de telegrafie si generator de lumina, caldura si motivatie”. Loomis afirma ca trimisese mesaje telegrafice la o distanta de 29 km (18 mile) intre varfurile Cohocton si Beorse Deer din Virginia din 1865 pana in 1866.Desi Loomis este adesea promovat ca un pionier al radiofoniei, nu exista dovezi care sa sustina afirmatiile lui. “Transmitatorul” si “receptorul” pe care le folosea erau o cheie la un capat si un galvanometru la celalalt, fiecare conectat printr-un fir metalic la un zmeu cu ecran de sarma. Loomis nu facea altceva decat sa intrerupa curentii din antena prin trecerea acesteia printr-un nor, ceea ce ducea la transmiterea de informatii intre 2 puncte,folosind radiofonia conductiva, nu efectele electromagnetice.
Mai mult, exista putine elemente in brevetul sau care sa sugereze ca sistemul sau era capabil de telegrafiere pe orice distanta.Teoria sa sustinea in mod eronat existenta unor straturi conductoare de electricitate in atmosfera mai joasa, pe care le putea folosi in sistemul sau. Teoria sa s-a dovedit gresita – canalele electrice nu exista , asa cum nu era posibil nici ca sistemul sau sa fi functionat asa cum era conceput. Cu toate acestea, unii sustin ca in timp Loomis a modificat fara sa-si dea seama sistemul sau, astfel incat a reusit in cele din urma sa trimita si sa receptioneze unde radio.

Amos Dolbear si Thomas Edison
Profesorul Amos E. Dolbear de la Universitatea Tufts a primit brevet SUA pentru telegraf fara fir (utilizat pentru comunicare pana la un sfert de mila distanta) in martie 1882, si chiar si Edison a depus cerere pentru unul asemanator pe 25 mai 1885. Brevetul lui Edison a fost acordat pe 29 decembrie 1891. Totusi, Edison era total absorbit de munca sa la Compania de Telegrafie Western Union, si a incetat sa mai lucreze la radioul sau;in cele din urma el i-a vandut brevetul lui Marconi in 1903.Ambele sisteme foloseau o metoda de inductie, nu FR. Pe de alta parte, daca Dolbear sau Edison ar fi conceput un mecanism eficient, astazi am asculta posturile preferate la “inductor” nu la “radio”.

Nathan Stubblefield
Nathan B. Stubblefield este recunoscut pentru realizarea primelor transmisii de voce fara fir in 1892 in Murray, Kentucky.Scopul sau era sa creeze o metoda de “transmitere generala a stirilor in orice format”.Din diverse motive, nu s-a ajuns la o intelegere in afaceri si Stubblefield s-a izolat de lume, continuandu-si cercetarile pana la moartea sa in 1928.O problema majora: nu se putea transmite decat pe distante foarte mici. Alta problema: nu pare sa fi utilizat undele radio (FR) ci s-a bazat pe campul de inductie.Se discuta inca aprins pe aceasta tema in Kentucky, Dar Asociatia Companiilor de radio/tv nu recunoaste afirmatiile lui Stubblefield.

Maxwell si Hertz
Este surprinzator sa constati ca doar cu 100 de ani in urma,undele radio erau doar teorie, si inca una foarte controversata.Realizarea radiatiei electromagnetice (FR)a fost initial prevazuta de James Clerk Maxwell .In 1865 Maxwell a formulat o serie de ecuatii matematice, care nu numai ca dovedeau existenta radiatiei electromagnetice, dar si faptul ca lumina vizibila era doar o forma de unde radio de frecventa inalta.
Au trecut 2 decenii inainte ca predictia lui Maxwell despre existenta undelor radio sa se confirme,printr-o serie de experimente efectuate de Heinrich Hertz in 1887 in laboratorul sau de fizica din Germania.Hertz a folosit ca transmitator mecanisme simple pentru a obtine descarcari electrice in zona VHF. Receptorul sau nu era decat un dreptunghi de sarma cu o intrerupere, in care apareau scantei mici de cate ori se descarca scanteia principala. Uneori se trece cu vederea faptul ca marea descoperire a lui Hertz NU a fost aceea ca descarcarile electrice puteau sa strabata camera. La momentul testelor sale acesta era un fenomen binecunoscut, dar se credea ca este generat de inductie. Ceea ce a dovedit Hertz, printr-o serie de experimente ingenioase a fost faptul ca radiatia trimisa de descarcarile electrice avea o structura valurita, ceea ce nu caracteriza campurile de inductie, dar corespundea radiatiei electromagnetice prevazuta de ecuatiile lui Maxwell.





Comentariul tau

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>