Romani care ma inspira: Sidonia Calin

Sidonia Calin

Buna Sidonia, bun venit pe jurnal.artvisiona.ro

Te rog, vorbeste putin despre tine. Cand ai inceput sa pictezi ? Cum ai stiut ca ai talent ? De unde a venit confirmarea ?

Imi suna in minte din copilarie un vers frumos al lui Blaga: “Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat…” Asa incepe si povestea mea, la tara. Acolo, lucrurile parca stau pe loc, de cate ori ma reintorc, gasesc lucrurile asa cum le-am lasat la vizita din urma, nimic nu se schimba, doar eu cresc! Imi aduc aminte de primele mele “mazgaleli”. Mama mea desena impreuna cu mine, cred ca aveam trei ani. Intotdeauna ceream sa mi se cumpere caiet cu foaie velina si creioane. Cand am mai crescut, pictam in fiecare zi! Imi doream sa fiu pictor de biserici. Un vis care de altfel s-a implinit.

Cand aveam saptesprezece ani am devenit ucenic la un mozaic bisericesc, apoi la o pictura bisericeasca. A fost si primul meu job platit! Dar directia mea era alta. In liceu am urmat timp de patru ani sectia de sculptura. Si m-am indepartat de pictura. Apoi am intrat la facultate, sperand ca voi face bijuterie, dar am termitat facultatea la sectia metal, sculptura in metal. Desi termenul corect ar fi “lucrari de metal”, avand forma finala de sculptura, pentru ca nu se sculpteaza in metal, ci se sudeaza sau se aplica alte tehnici, unele foarte complicate si laborioase. Si, in sfarsit acum imi continui un vis mai vechi, dar departe de casa, acela de a crea bijuterie, la “Art-objet, Atelier bijou”, in Strasbourg, la Haute école des arts du Rhin: HEAR. Povestea nu se termina aici, pentru ca intre timp am cunoscut oameni minunati care m-au determinat sa descopar o lumea frumoasa, cea mai aproape de sufletul meu! Ilustratia de carte! Printre printese si cosanzene, zane si fapturi magice, ma simt acasa.



Descrie in cateva cuvinte care este procesul de creatie pe care-l urmezi, atunci cand faci o noua ilustratie.

Am sa-mi spun cea mai frumoasa amintire a mea care are legatura cu procesul de creatie. In copilarie (vezi, vorbesc mereu despre copilaria mea la tara, ceea ce inseamna ca acolo se afla intr-adevar radacinile mele), dar nu numai, chiar si in liceu, mai rar in facutate, asteptam cu nerabdare vacantele de vara! Acele zile calduroase, colorate in verde ( pentru ca iubesc verdele la nebunie), in care puteam sa stau de dimineata pana seara sa fac doar ce vreau eu : sa desenez acasa la Alunis! Ca intr-o poveste, pentru a ajunge din strada la casa mea, trebuia sa traversez un pod din lemn pe sub care trece paraul Alunis (construit de tatal si bunicul meu in urma cu vreo douazeci de ani). Acest pod, intreaga vara, era locul meu de creatie. Incarcata cu carti, albume, hartii albe si o paturica, uneori cu ceasca de cafea in mana, imi petreceam intreaga zi aici. Sub umbra salcamilor si adierea unui usor vant care parca imi aducea inspiratie de fiecare data: citeam, desenam, dormeam… cream o lume a mea. Acum fac acelasi lucru inainte de o noua ilustratie, doar locul difera.

Podul din Alunis

Pe langa pasiunea pentru ilustratii, esti pasionata si de sculptura in metal. De unde a pornit ?

Cum am povestit pana acum, a fost mai mult o intamplare ca eu sa ajung la departamentul metal, la facultate, dar nu regret, tot ce am facut, am facut cu multa pasiune si daruire. Metalul mi-a dat posibilitatea sa abordez o lume noua, cu totul necunoscuta mie. Am lucrat in metale diferite, fiecare cu frumusetea lui si dificultatile  de realizare tehnica. Dar trebuie sa marturisesc ca cele mai izbutite lucrari sunt cele realizate in inox: “Fusul cu zurgalai” si “Spirala lui Zalmoxis”, sub indrumarea profesorului meu, Adrian Petrica, un om dedicat cu tot sufletul acestei arte si care a reusit sa ne apropie pe mine si pe colegii mei de expresivitatea deosebita a metalului realizat altfel decat prin tehnicile sculpturale obisnuite. Daca privesti de exemplu aceste lucrari din inox, ele descriu o dimensiune noua, prin reflectarea, oglindirea anamorfotica a realitatii inconjuratoare, ceea ce imbogateste limbajul expresiv prin care vrei sa comunici cu privitorii lucrarii tale. In plus, eu am adaugat miscare si sunet la “Fusul cu zurgalai”. Lucrarea se roteste continuu, usor si se aud sunete de clopotei printr-un dispozitiv digital camuflat in soclu.

Fusul cu zurgalai Spirala lui Zalmoxis

Vorbeste-mi despre tine de dincolo de arta pe care o realizezi.

Sa vorbesc despre mine dincolo de arta e greu, orice fac are legatura cu domeniul artistic. Hm, sa ma gandesc… imi place sa calatoresc, nu conteaza unde, ma bucura si o mica drumetie la padure pentru ca-mi aminteste mult de casa. Imi place Parisul, ma atrage ceva acolo, nu degeaba se spune ca este orasul artistilor! Imi plac filmele, filmele bune! Am vazut de nenumarate ori “Amelie” si inca l-as mai vedea, stiu pe dinafata coloana sonora a filmului. Sa nu uit si de un film de mediu metraj superb “ Ballon Rouge”! Ascult si muzica, muzica clasica in general si preclasica in mod special, imi plac mult Vivaldi, Albinoni dar si Chopin, dintre romantici… Acum, mai nou, am descoperit o pasiune pentru muzica frantuzeasca din anii 40’ -60”. In afara de pasiunile obisnuite am si altele mai putin obisnuite. Imi place ploaia, imi place cand ploua mult, se simte un miros placut in aer, iar eu pot sa desenez mult mai linistita. Imi place sa stau de vorba cu firul de iarba, e chiar important! Si am invatat asta de la un om drag. Imi place fotografia artistica,(am particitat la expozitii de arta fotografica) imi plac bulinele la nebunie, baloanele si culoarea verde, da, culoarea verde ma inveseleste ! Imi place sa “croitoresc”, desi nu stiu de unde am deprinderea. Sa spune-m ca 40 % din garderoba mea este facuta de mine 🙂Sidonia Calin

Care sunt resursele tale de inspiratie?

E limpede ca izvorul principal trebuie sa fie arta populara romaneasca, daca toata copilaria mea s-a petrecut intr-un sat romanesc. Obiectele vechi, casele de la tara care inca n-au fost daramate, ceramica populara, sculptura taraneasca in lemn, iile si cusaturile de-acum o suta si mai bine de ani. Pe de alta parte, basmele si povestile auzite si citite. Oricat ar parea de perimata ideea, ma inspira natura si tot ceea ce tine de “respiratia universala”, ca s-o numesc asa. Ma fascineaza copacii, iarba, florile, insectele mici si mai ales gargaritele!. Prefer sa vad o expozitie buna, un concert, sa citesc o carte buna si sa citesc despre marii artisti. Printre ei, pe primul loc se afla Constantin Brancusi. Dar el deschide o lunga lista de artisti mari ai lumii.

Ileana CosanzeanaPaulRosu de iarnadetaliucoperta

Cum se impaca arta pe care o faci de mana cu arta pe calculator ? Ce parere ai despre arta digitala ?

Hm, nu prea se impaca! As putea sa ma pierd cu orele in detalii facute de mana, dar recunosc ca nu am rabdare in ceea ce priveste calculatorul. Nu este pentru mine, cel putin deocamdata. Dar nu exclud faptul ca va veni o zi in care, cine stie!? Ma va cuprinde cheful sa invat!Aletheea 2Aletheea 3Aletheea 4Aletheea 5Aletheea

Pentru ca tocmai am inceput un nou an, ce ti-ai propus pe 2014 ?

Anul 2014 este un an plin de proiecte, destul de ambitioase, pentru mine. In primul rand anul acesta va insemna mai multa documentare. Tot in acest an vor aparea alte doua carti illustrate de mine, din colectia “Carti uriase”, la editura DPH, Bucuresti. In septembrie voi lua parte la un proiect de amploare, infiintarea unei noi scoli particulare din Bucuresti numita Aletheea, unde voi fi profesor in domeniul artelor decorative. Pe Sidonia o puteti gasi:
Facebook: https://www.facebook.com/sidoniaseptember
Infinit-edu : http://www.infinit-edu.ro/parteneri/sidonia-artist-5
Youtube: http://www.youtube.com/watch?v=ngJp_6Svyxo




Comentariul tau

Your email address will not be published. Required fields are marked *